.:Inocenta pierduta:.

Cu trecerea timpului toti ne-am schimbat.

Unii in bine,altii in rau.

Eu fac parte din a doua categorie.

Cand eram mica aveam alte griji.

Nu ma interesa cum ma imbrac,santieristii mi se pareau oameni de treaba,iar persoanele in varsta mi se pareau cele mai dragalase si iubarete.Acum nu pot sa ies din casa cu o anumita bluza daca am o culoare cae nu se potriveste la pantaloni,santieristii ma fluiera si fac ca niste maimute ce vad o banana,iar batranii mi se par patetici cu grijile lor duse la extreme,iar noile chestii dragalase sunt baietii..care dealtfel nu sunt absolut deloc “dragalasi”.

Ei bine,vreau sa fiu dinnou fata care eram inainte.Fata pe care toti o strigau cu mandrie “Betty”!

Vreau sa fiu iar fata care nu injura,care nu gandeste lucruri rele despre altii,care nu se gandeste numai la ea,care cade si rade…care se ridica zambind si spune ca nu are nimic,chiar daca ii vine sa planga.Fata care se ridica si pleaca mai departe in cautare de noi aventuri,de noi trairi.Fata care nu renunta,orice ar fi.

Imi e dor de fata din mine.

Mi-e dor de fata aia care sa batea cu toti baietii si care se aseza pe jos,nu ca acum cand da cu mana pe banca sa nu cumva sa fie vreun smocusor de praf..de fata aia care ii batea pe baieti la toate jocurile pe playstation,mai ales la ala cu biciclete pentru ca aveam o viteza uimitoare in deget[trebuia sa apesi foarte repede ca sa prinda mai multa viteza].

Imi e dor de fata care striga la tigani:”Fiare vechi,haine vechi,ia-l pe tactu’ de urechi!”si fugeam de rupeam pamantul.

Mi-e dor de fata care nu se supara DELOC..indiferent ce ii faceai.

Imi e dor de fata care visa ca o sa mearga pe luna cu un seslong si o lopatica si de fata care isi facea 4 prieteni pe zi in parculet si care ii batea cu lopatelele in cap.

Imi e dor de fata care dormea dupaamiaza si se trezea sa manance biscuiti cu mar si in caz ca nu dormea,mergea la mamaie si incerca sa o lamureasca de faptul ca in 5 minute a avut timp sa adoarma,sa viseze si sa se trezeasca si al carui vis nu era un laptop,sau sa il cucereaasca pe x sau mai stiu eu ce cacat..era sa ii ia tata o trotineta albastra cu ghidon de spuma,sau de fata care ii rupea mamei tocurile,nu cea care le cauta acum prin magazine.

Eram o fata cu o personalitate atat de mare..o fata de care toti baietii pe care i-a cunoscut au spus:”cand vorbesc cu tine,paca vorbesc cu cel mai bun prieten al meu:.Imi placea fata aia care se dadea in leagan si care cadea in cap de cele mai multe ori pentru ca era slaba si usoara si aluneca pentru ca nu se tinea bine,apoi,ca de fiecare data,radea pana ii dadeau lacrimile,sau care merge in parc ca sa se dea in leagan,nu ca sa se poata gandi mai bine la ce sa ii spuna a doua zi lui x cu privire la situatia y.

E greu.

Am pierdut-o pe fata aia,am pus-o bine si nu mai stiu unde am pus-o.

Si regret..atat de mult.

Urati-mi succes in cautarea ei.Promit ca o sa o caut.

CarbonGirl.